Trust me. 0 weirdness

Wow, nu am mai scris nimic de aproape 5 luni.
Un record.
Care e motivul absentei mele ? Nu stiu. Putina lene, amestecata cu plictiseala si cu multe chestii urate.

In ultimul timp, am inceput sa-mi aduc aminte de versuri ale unor melodii ascultate acum ceva timp. Versuri care se potrivesc perfect cu niste situatii mai putin fericite.

It’s my life. It’s now or never.
Nu se refera la mine versul, dar i se potriveste perfect unei persoane care se crede foarte independenta. 

Am sa trec si peste asta. Ce va fi, va fi.
Putina speranta nu strica. 

You’re not like the others, futuristic lovers.
Exact. 

And I’m tired of waiting
Waiting here in line, hoping that I’ll find what I’ve been chasing.
Rabdare.
Cata?

I’m not afraid to take a stand..
Uite unde era curajoasa ! 

Hmm. E suficient.
Cred. 

Leapşăăă de la A.

Un ceva: cozonac.

O melodie:  The Pretty Reckless – Just Tonight

Un film pe care vreau să îl văd: ohooo. Sunt prea multe. Hm. Burlesque, Harry Potter 7 Part 2, Inception, The Eye, True Blood etc, etc.

Mă uit la: ecranul laptopului. 8-|

Vreau să  mă uit la: un film.

O formaţie: The Pretty Reckless

Un citat: „Yeah, Quirrell was a great teacher. There was just that minor drawback of him having Lord Voldemort sticking out of the back of his head!”

Îmi doresc: ceva. Sâc, că nu spun.

Un cuvânt care te face să îl pronunţi de nenumărate ori: gumiţă.

Dacă ai putea  schimba culoarea cerului: Hmm, mooooov.

Ai dori: puriceii de la V.

Leapşa merge la V, în special şi apoi la cine mai vrea.

Multe. Nimic

E ciudat. Nu stiu sa explic. Habar nu am ce se intampla. Vreau sa stiu. Vreau sa cred. Vreau sa pot.
Vreau multe. E ceva. Dar ce? Nu inteleg. Tu intelegi ?Calmeaza-te. Asteapta. Ce? Nu am ce. Sau am? Ce sa astept? Pe cine?
Nu stiu nici eu. Aberez? Visez? Mi se pare? Ce fac? Habar nu am. E ciudat. Foarte ciudat. Exagerez ? Poate. Nu stiu nici asta. E totul o minciuna? E o prostie? E ceva adevarat? Ce e ? Vreau sa stiu macar un singur lucru. Atat.
Stooooooop !
Ia o pauza. Nu te mai gandi. Spera si atat.

îhî

Când eram micuţă, purtam vestă de lână cu năsturei. O, nici nu vă spun ce nume trăznite am putut să-i dau vestei. Ba cred că vă spun. Când mă prosteam îi ziceam: vestuţă, vestulică sau vestulini. Habar nu am de ce. Şi nu e singurul lucru căruia îi dădeam nume. Hm, îmi aduc aminte că îmi botezasem şi pernele. Aveam şi am o perna maro care poarta numele de Maronel.

Ciudat, nu ? =))

Ameţeală şi obsesieee

Cred că v-am cam ameţit cu schimbarea fundalului. Mai ales pe A. Mulţumesc pentru reclamă. 😀
Aşa o să rămână. Sper.
Pa paaaaaa. Ma duc să ma joc Cooking Dash 3. Noua mea obsesie.


Nu. Vina mea.

Nu e vina mea. Nu am vrut să se întample aşa. Nu am vrut niciodată să trec prin toate problemele alea.
Nu e vina mea că gândesc aşa. Nu e vina mea că m-am schimbat. Nu e vina mea că mă enervezi. E a ta.
Nu e vina mea că toţi pleacă. E a lor. Nu e vina mea că ei mint. E tot a lor. Nu e vina mea că pe umărul meu plâng toţi. Nu e vina mea că visez. Nu e vina mea că aşa stau lucrurile.

E vina mea că mereu nu e vina mea.

Long time no see .

Heeeeeeeey.

Prima postare după foarte mult timp.. Ştiu că e cam gol pe aici, dar asta e. Am şters toate postările pentru că vreau s-o iau de la început. Nu mă întrebaţi de ce am lipsit, de ce am şters tot pe aici şi mai ales de ce m-am întors. Nu o să ştiu să răspund.

Aştept să văd cine mai vine pe aici.

Doar nimic.

E mult prea complicat totul. E mult prea greu de explicat. Prea multe minciuni. Prea multe vise care nu ajung realitate. Prea multa ura. Prea multe sperante spulberate. Prea multe lacrimi.

Esti prins intr-o capcana. Nu poti sa scapi. Incerci, dar degeaba. Speri, dar pana cand? Cat poti sa mai duci? Cat poti sa mai ierti? Cat?
Tipi, te agiti, te dai cu capul de pereti si nimic nu se schimba.
Rautatea, tristetea, problemele, minciunile, te pandesc din umbra. Asteapta doar sa ai o clipa de fericire, ca mai apoi sa ti-o smulga. Oare nu ai dreptul la un strop de liniste, de fericire? Oare totul e negru?

O speranta mica incolteste. Apar-o ca sa nu fie smulsa si ea.

„În jocul celor mari” de Sophie Dahl

Am citit „În jocul celor mari” de Sophie Dahl acum o saptamana sau doua. Credeam ca este o coincidenta faptul ca numele ei, „Dahl” este acelasi ca si al marelui scriitor Roald Dahl (daca nu stiti cine e el, o sa va dau doua exemple de carti scrise de el, care au fost si ecranizate si anume: „Matilda” si „Charlie and the Chocolate Factory” =”Charlie si fabrica de ciocolata”), dar se pare ca Sophie este nepoata acestuia. Si, surpriza, Sophie a fost/ este si model. „In jocul celor mari” este prima ei incercare literara, care demonstreaza faptul ca are talent in ciuda aparentelor.

Kitty este personajul principal al romanului, o fetita care locuieste in casa bunicilor, impreuna cu mama si cei doi frati gemeni mai mici a caror tata este un magician. Tatal lui Kitty este un necunoscut, dar bogat, iar mama este o pictorita care are un atelier parca din alta lume. Kitty isi idolatrizeaza mama, in ciuda faptului ca este o persoana instabila. Marina este extrem de sensibila, nelinistita, dar cu un talent artistic extraordinar. Ce mai, este exact mama „cool” pe care orice adolescenta si-ar dori s-o aiba.
Desi Kitty, rasfatata de bunicii ei, considera ca viata de la Hay House este un adevarat paradis, Marina este nemultumita de lipsa de distractie si de agitatie. In timpul uneia dintre calatoriile ei la Londra, il intalneste pe gurul Swami-Ji care ii prevede un viitor stralucitor la New York. Fiind o persoana influentabila, Marina decide sa se mute la New York, dupa ce ii lasa pe cei doi gemeni acasa la bunicii lor si dupa ce o inscrie pe Kitty la un internat. Kitty nici nu apuca bine sa se adapteze la viata din internat cand , Marina decide sa se mute din nou, de data aceasta, in Anglia.

Dupa cum spune si titlul, copilaria lui Kitty este tulburata de „jocul celor mari”, iar la varsta de cinsprezece ani ea trebuie sa decida daca ramane alaturi de Marina, sau daca pleaca de langa instabila mama, protejandu-si propriile interese.

Romanul nu incepe cu aceasta poveste, ci cu Kitty insarcinata si casatorita, care primeste un telefon de la sora ei, Violet, aceasta spunandu-i ca s-a intamplat ceva cu mama lor. Pe parcusul calatoriei , Kitty isi aduce aminte de copilaria ei.

Finalul este oarecum neasteptat, dar cu siguranta incheie perfect aceasta poveste plina de umor, tristete si maturizare.

Va invit s-o cititi !

Mulţumesc.

De ce trebuie să mă trezească cineva fix când visez frumos ? De ce nu poate să mă trezească când nu visez  ?

Şi în plus, era atât de interesant visul încat mi-a dat o idee pentru a scrie o carte. =)
Mda, cică.

Aaa, şi apoi am adormit din nou, cu speranţa că o să-mi reiau visul.
Şi surprizăăăă,  nu am mai visat.

Şi uite aşa am început ziua cu stângul şi presimt că o să am nervi toată ziua.